Parodontologie

Boala parodontala implica pierderea progresiva a osului alveolar din jurul dintilor, iar daca este lasata netratata, poate duce la slabirea si pierderea ulterioara a dintilor. Aceasta este cauzata de microorganisme care adera si cresc pe suprafata dintelui, impreuna cu un raspuns imun agresiv impotriva acestor microorganisme. Un diagnostic de boala parodontala este stabilit prin inspectia clinica a gingiilor din jurul dintilor cu o sonda specifica parodontologiei si prin evaluare radiologica, pentru a determina piederea osoasa si gradul de afectare al dintilor.

Simptomele pot include:

• roseata sau sangerare la nivel gingival in timpul periajului sau cand muscam alimente dure (ex: mere);
• depunerile de tartru;inflamare gingivala repetata;
• halitoza sau respiratie urat mirositoare cat si un gust metalic persistent la nivelul cavitatii orale;
• retractii gingivale;
• “buzunare” adanci intre dinti si gingii;
• pierderea dintilor in etape ulterioare.

Prevenirea este cea mai eficienta “Metoda de Tratament”

Cea mai eficienta metoda de prevenire a imbolnavirii spatiului parodontal poate fi obtinuta de catre pacient la domiciliu, de exemplu, folosind tehnica corecta de periaj a dintilor, folosirea metodelor auxiliare de curatare interdentare, cum ar fi periile sau ata si folosirea unei paste de dinti fluorizante. De asemenea, este recomandat ca pacientii sa efectueze verificari bi-anuale la medical stomatolog.

Gingivita este o afecțiune comună care afectează gingiva sau țesuturile mucoasei care înconjoară dinții. Afecțiunea este o formă de boală parodontală; cu toate acestea, este cel mai puțin devastator, prin faptul că nu implică leziuni ireversibile sau modificări ale parodontiului (gingia, ligament parodontal, ciment sau os alveolar). Este frecvent detectată de pacienți când sângerarea gingivală apare spontan în timpul periajului sau a mâncării. De asemenea, se caracterizează prin inflamație generalizată, umflare și roșeață a țesuturilor mucoasei. Gingivita este de obicei nedureroasă și este cel mai frecvent rezultatul acumulării plăcii de biofilm, în asociere cu o igienă orală redusă sau slabă. Alți factori pot crește riscul de apariție a gingivitei unei persoane, incluzând, dar fără a se limita la afecțiuni sistemice precum diabetul zaharat necontrolat și unele medicamente. Semnele și simptomele gingivitei pot fi inversate prin măsuri îmbunătățite de igienă orală și crește tulburarea plăcii. Dacă nu este tratată, gingivita are potențialul de a progresa către parodontită și alte boli conexe, care sunt mai dăunătoare pentru sănătatea parodontală și generală.

Boala parodontală cuprinde o serie de boli ale țesuturilor parodontale care duc la pierderea atașamentului și la distrugerea osului alveolar.

Bolile parodontale iau mai multe forme, dar sunt de obicei rezultatul unei coalescențe de acumulare a plăcii bacteriene biofilm a bacteriilor complexe roșii (de exemplu, P. gingivalis, T. forsythia și T. denticola) ale gingiei și dinților, combinate cu gazda mecanisme imunoinflamatorii și alți factori de risc care pot duce la distrugerea osului de susținere din jurul dinților naturali. Netratate, aceste boli pot duce la pierderea oaselor alveolare și pierderea dinților. În 2013, boala parodontală a reprezentat 70,8% dinți pierduți la pacienții cu boala din Coreea de Sud. Boala parodontală este a doua cea mai frecventă cauză de pierdere a dinților (a doua la cariile dentare) în Scoția. De două ori periajul zilnic și folosiera atei dentare este o modalitate de a ajuta la prevenirea bolilor parodontale.

Gingia sănătoasă poate fi descrisă ca fiind atasata, roz pal sau coral la oamenii caucazieni, cu diferite grade de pigmentare în alte rase. Marginea gingivală este localizată la joncțiunea cemento-smalț fără prezența patologiei. Buzunarul gingival dintre dinte și gingie nu trebuie să fie mai adânc de 1-3 mm pentru a fi considerat sănătos. De asemenea, absența sângerării la sondarea blândă.