Leucoplazia bucala

Este o pata alba, nu mai mica de 5 mm diametru, care nu poate fi inlaturata prin stergere si care nu poate fi clasificata in nici o alta boala diagnosticabila. Diagnosticul provizoriu se face in urma examenului clinic, leziunea neputand fi incadrata clar in nici o alta afectiune a mucoasei cu aspect similar. Diagnosticul definitiv se face dupa ce au fost eliminati toti factorii presupusi cauzali, daca leziunea persista – este recomandat examneul histopatologic.

In prezent, termenul de leucoplazie trebuie folosit numai in sens clinic, definind o ingrosare a mucoasei, printr-un proces de hiperkeratoza.

Frecventa leucoplaziei este relativ dificil de apreciat in randul populatiei. Ea depinde semnificativ de metodologia de studiu folosita, de aria geografica studiata, de obiceiurile populatiei studiate, de sex si grupele de varsta.

Leziunea apare mai frecvent la peste 40 de ani, iar sexul masculin este cel mai interesat. In prezent, se observa o tendinta de scadere a varstei pacientilor cu leucoplazie.

De asemenea, se observa o tendinta de crestere a incidentei la femei.

Cauze

Fumatul este cea mai frecventa cauza a leucoplaziei. Atat cantitatea de tutun consumata zilnic cat si numarul de ani de fumat au o egala importanta in aparitia leziunilor.

Asocierea fumatului cu consumul cronic de alcool creste semnificativ actiunea primului factor.

Iritatiile mecanice cronice (dinti ascutiti, malpozitionati, resturi dentare, proteze incorecte) pot produce ele leziuni traumatice reactionale.

Rolul Candidei Albicans in aparitia afectiunii este insuficient precizat. Este dificil de spus daca microorganismul favorizeaza aparitia leucoplaziei sau aceasta este colonizata secundar cu Candida.

In asociere cu fumatul si/sau uneori cu un deficit de fier, au oricum un rol sinergic in malignizarea leziunilor. Este cunoscut faptul ca speciile de Candida pot sintetiza nitrozamine cu metaboliti proprii, care pot activa diferite protooncogene ce favorizeaza transformarea maligna.

Leucoplaziile tabacice sau leucoplaziile de natura necunoscuta

Desi s-a observat ca riscul de malignizare este mai mare la leucoplaziile de natura necunoscuta fata de cele tabacice, in prezent se considera ca ele nu ar trebuii impartite in doua categorii distincte. In primul rand, pentru ca e greu de apreciat cantitate consumata, tipul de tutun si anii cat a fost folosit. De asemenea, este greu de cuantificatsi influenta altor obiceiuri asociate (alcool, nuca de betel) traumatismelor si infectiilor locale. In plus leucoplaziile tabacice prezinta si ele un risc in plus de malignizare, in functie de forma clinica, localizare, intinderea leziunilor si tipul histologic.

Aspecte clinice si clasificare

Leucoplazia se prezinta sub forma unor placi albe sidefii, situate oriunde in cavitatea bucala, avand marimi de la 0,5 – 2 cm pana la leziuni extinse pe aproape toata suprafata mucoasei. Suprafata leziunilor este in general rugoasa, brazdata de santuri sau fisuri superficiale. Rareori prezinta un aspect neted. Leucoplazia poate aparea ca o leziune unica, localizata sau difuza, sau sub forma de leziuni multiple, leucoplazie multicentrica. In general nu prezinta o dispozitie simetrica.

Clasificare:

• Leucoplazia omogena – zone de keratizare cu aspect uniform, plat, netede sau rugoase;
• Leucoplazia neomogena – cuprinde:
• Eritro-leucoplazie – leziuni albe ce include si zone eritematoase sau erozive;
•  

  Leucoplazie verucoasa

• Leucoplazie nodulara – o leziune reliefata, cu aspect nodular, ce prezinta mici proeminente albe sau rosii;
• Leucoplazia verucoasa – leziune exofitica. Leziunea verucoasa este o leziune cu un comportament imprevizibil, care poate evolua catre o leucoplazie verucoasa proliferativa sau catre un carcinom verucos.
• Leucoplazie keratozica
• Leucoplazia patata – se prezinta ca zone keratozice care se suprapun cu zone atrofice, erozive, de culoare rosie, care dau in ansambul leziunii un aspect “patat”. Foarte frecvent leucoplazia patat se asociaza cu Candida, fapt ce a facut sa mai fie numita si “leucoplazia candidozica”

Simptomatologia

Formele omogene sunt de cele mai multe ori asimptomatice, deseori fiind descoperite intamplator la un control stomatologic.

Formele patate, datorita zonelor atrofice sau erozive, pot genera senzatia de jena, usturime sau arsuri, in special la alimentele condimentate sau acide.

Tratament

• Extirparea chirurgicala – este tratamenul obisnuit, indicat ori de cate ori este posibil. Riscul de recidiva este principala complicatie, el fiind apreciat de la  la 35%
• Chirurgia cu laser CO2 – este un mijloc modern, care permite si abordarea leziunilor de dimensiuni mai mari, situate in zone greu accesibile. Vindecarea post-operatorie este mai rapida, cu un edem de vecinatate mai redus si mai putin risc de sangerare. Nu se semnaleaza cicatricii postoperatorii importante.
• Criochirurgia – Propusa in anii ’70, in prezent este mai putin folosita. Dezavantajul major este lipsa de controlal profunzimii interventieisi recidivele mai numeroase.
• Tratamentele medicamentoase – au fost propuse o serie de mijloace terapeutice cu rezultate variabile.
• Vitamina A, beta-carotenul, retinolul – au fost folosite cu rezultate diverse, nici unele insa complet satisfacatoare.
• Antioxidanti – au prezentat rezultate terapeutice pozitive, cu reducerea leziunilor in 40-60%din cazuri. Dezavantajul acestor tratamente este recidiva lezionala dupa intreruperea lor.
• Bleomicina – in aplicatii topice, a dat rezultate promitatoare, dar metoda este inca la inceput.

Evolutie

Riscul transformarii maligne nu este eliminat odata cu tratamentele efectuate, de asemenea, nici riscul de recidiva.

Dispensarizarea  si controalele periodice sunt obligatorii, in perioade de urmarire de pana la cinci ani. Ei trebuie controlati la intervale de 3-6 luni, in functie de forma clinica, localizare, gradul de displazie si tratamentul efectuat.