Este bine cunoscut ca hidroxidul de calciu reprezinta o substanta cu utilizari multiple in endodontie.

Actiunea sa antiseptica se bazeaza pe doua elemente:

• pH-ul alcalin, de care este raspunzator ionul OH;
• Solubilitatea foarte redusa in apa, calitate esentiala, care determina eliberarea treptata a ionului OH pe masura contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare.

In prezent, hidroxidul de calciu constituie antisepticul de electie folosit in tratamentul endodontic al gangrenei pulpare simple si complicate deoarece:

• Este un puternic bactericid, reusind sa distruga in vitro intr-un interval de numai 1-6 minute 99,9% din bacteriile cu care a venit in contact. Poate fi folosit ca antiseptic endodontic deoarece s-a constatat ca ionii OH difuzeaza atat in canaliculele dentinare afectate cat si in spatiul periodontal, unde isi exercita direct actiunea asupra microorganismelor care nu au putut fi indepartate prin tratamentul biomecanic.
• Are actiune antitoxica, gratie capacitatii de denaturare a enzimelor si toxinelor microbiene si tisulare din canale.
• Dizolva detritusurile organice necrozate si infectate din canele care servesc ca mediu de cultura pentru microflora endodontica, printr-un mecanism asemanator hipocloritului de sodiu. Desi aceasta proprietate este mai slaba decat a hipocloritului, efectul final devine superior datorita perioadei mult mai lungi de actiune pe care o are hidroxidul de calciu.
• Opreste secretiile persistente din canale care apar in unele cazuri de parodontite apicale cornice, printr-un mecanism complex, in care se conjuga efectul alcalinizant, antiseptic al ionului OH cu cel tisular de regenerare si remineralizare, precum si cu fenaomenul de vasoconstrictie capilara si de formare a unui dop fibros sau chiar a unei bariere fibroase apicale. In aceste situatii, in ideea obtinerii unui canal uscat, este bine ca pansamentele endodontice cu hidroxid de calciu sa se mentina minimum o saptamana.
• Guverneaza in parodontitele apicale cronice procesul de vindecare al leziunilor osteitice periapicale, pe care il stimuleaza prin conversia pH-ului local catre alcalinitate.
• Se resoarbe usor in caz de depasire a foramenului apical.
• Este superior celorlalte pansamente endodontice aplicate in gangrena pulpara in cazul unor accidente terapeutice de tipul cailor false radiculare, datorita efectului hemostatic conferit de prezenta ionilor de Ca, factori a coagularii si de posibilitatea inchiderii defectului prin neoformare de tesut dur.

Nu trebuie uitat ca hidroxidul de calciu, ca oricare alt antiseptic endodontic exercita o actiune citotoxica si caustica, nu numai asupra microorganismelor din canalele radiculare, ci si asupra tesuturilor vii periapicale, dar acest efect secundar este superficial, datorita slabei sale solubilitati.

In endodontia moderna hidroxidul de calciu se impune ca un adevarat antiseptic de depozit.

Indicatii de utilizare

• Gangrena simpla, aplicatie unica pentru 1-2 saptamani. In prezent s-a acreditat ideea ca un medicament cu o putere antiseptica mai slaba dar de mai lunga durata este la fel de util ca unul cu efect puternic, insa de scurta durata. Din aceasta perspectiva, gratie slabei sale solubilitati care ii permite eliberarea lenta si continua a ionilor OH cu activitate antiseptica, hidroxidul de calciu devinde deosebit de atractiv ca pansament endodontic.
• Parodontitele apicale cornice, reprezinta domeniul cel mai important de utilizare a hidroxidului de calciu ca medicatie antiseptica endodontica, datorita actiunii efective de lunga durata, chiar saptamani de zile, comparativ cu antisepticele conventionale sau antibioticele, care au o eficienta foarte redusa in timp.
• Apexificarea in gangrena simpla si parodontitele apicale cronice, este un procedeu terapeutic care nu depinde de varsta pacientului necesitand reimprospatarea periodica a hidroxidului de calciu timp de 3-18 luni, unori chiar mai mult, pana la inchiderea totala sau numai partiala a unui apex imatur larg deschis.

Procesul de inchidere a apexului poate avea loc atat prin continuarea formarii radacinii cat si prin constituirea la nivelul foramenului apical a unei bariere de osteodentina, un tesut cicatricial mineralizat asemanator cementului, in care sunt incluse insule de tesut conjunctiv lax provenite din tesutul moale al spatiului periodontal.

Osteodentina, la a carei elaborare contribuie in egala masura atat cementoblastii cat si odontoblastii, este un tesut poros, care uneori nu reuseste sa alcatuiasca o bariera apicala continua. In plus, la interfata dintre osteodentina si radacina propriu-zisa se formeaza de regula canale secundare laterale.

Trebuie retinut insa ca datorita grosimii acestei bariere de tesut cicatricieal foramenul apical nou constituit se poate gasii la o distanta mai mare de apexul radiologic decat la dintii normal dezvoltati, situatie de care trebuie sa se tina seama la interpretarea imaginii radiografice a obturatiei de canal.

• Resorbtia radiculara interna cu sau fara perforarea radacinii, comparativ cu alte panasamente madicamentoase de canal, beneficiaza de pansamentul cu hidroxid de calciu ca tratament de electie.
• Resorbtia radiculara apicala externa – prin alcalinitatea sa care neutralizeaza acidul lactic elaborat de osteoclaste, hidroxidul de calciu opreste procesul rezorbtiv al cementului si dentinei, stimuland simultan procesele de remineralizare locala prin activarea fosfatazei alcaline care care isi prgateste in acest context pH-ul metabolic optim de 10,2.
• Calie false radiculare – pot beneficia de inchiderea defectului printr-un proces asemanator apexificarii, dar mult mai indelungat.

Succesul terapeutic este conditionat de calibru perforatiei (sanse mai mici au perforatiile produse in urma pregatirii canalelor pentru dispozitive coronoradiculare), lipsa comunicarii cu mediul septic bucal, instituirea imediata a masurilor terapeutice, care previn formarea tesutului de granulatie si de evitarea depasirii perforatiei cu hidroxidul de calciu utilizat ca pansament endodontic atat pe canalul radicular cat si pe calea falsa.

• Fracturile radiculare orizontale inchise la dinti vitali, unde s-a pastrat vitalitatea fragmentului apical presupun un tratament endodontic de 3-6 luni cu hidroxid de calciual fragmentului coronar, urmarind acelasi principiu ca in apexificare, cu deosebirea ca de aceasta data bariera cicatriceala mineralizata ia nastere la suprafata de fractura.
• Replantarea dupa avulsia traumatica reclama utilizareapansamentelor endodonticecu hidroxid de calciu 3-6 luni.

Se recomanda temporizarea tratamentului de canal cu hidroxid de calciucirca 2 saptamani de la efectuarea replantarii deoarece s-a constatat ca aplicarea sa precoce poate declansa prematur rezorbtia de inlocuire a radacinii.

De asemenea, nu trebuie incercata utilizarea hidroxidului de calciu nici in situatiile in care rezorbtia de inlocuire este deja instalata.

Precautii:

• Obturatia coronara provizorietrebuie efectuata cu un ciment corespunzator ca rezistenta perioadei de pastrare a pansamentului cu hidroxid de calciu, pentru mentinerea etansa a inchiderii marginale. Se folosesc materiale de obturatie provizorie tip Cavit pentru pansamentele de 7-10 zile, respectiv cimenturi cu ionomeri de sticla sau amalgam de argint pentru perioade ce se intind pe mai multe luni;
• Evitarea eugenatului de zincca material de obturatie provizorie sau de canal, deoarece preparatele pe baza de hidroxid de calciu se intaresc brusc la contactul cu acesta, devenind fie foarte greu de indepartat de pe canal, in primul rand, fie periclitand obtinerea unei obturatii de canal corecte, omogene, in al doilea caz.

Contraindicatia devine relativa, daca tehnica de lucru este corecta. Totusi daca in cazul obturatiilor coronare provizorii se poate realiza o izolare perfecta a hidroxidului de calciu de eugenat, prin plasarea unor bulete sterile de vata in camera pulpara, in obturatia de canal, o toaleta incompleta a canalului radicular face ca resturile de hidroxid de calciu sa compromita obturatia.